Dex.Ro Mobile
UNIFÓRM, -Ă, uniformi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care are permanent și pe toată întinderea sau durata aceeași formă, aceeași înfățișare, aceeași intensitate, aceeași viteză, aceeași desfășurare etc.; care este la fel, constant, lipsit de variații. 2. S. f. Îmbrăcăminte croită după un anumit model și purtată în mod obligatoriu de membrii unor instituții (armată, școală etc.). – Din fr. uniforme, lat. uniformis, -e. (Sursa: DEX '98 )

UNIFÓRM, -Ă adj. Care are permanent aceeași formă, aceeași înfățișare. ♦ (Despre mișcare) Care nu are variații de nici un fel; constant. [< fr. uniforme, cf. lat. uniformis < unus – unul, forma – formă]. (Sursa: DN )

UNIFÓRM, -Ă I. adj. care are permanent și pe toată întinderea aceeași formă, înfățișare. ◊ (și adv.) (în mod) constant. II. s. f. îmbrăcăminte-tip menită să distingă pe membrii anumitor instituții (elevi, militari etc.). (< fr. uniforme, lat. uniformis) (Sursa: MDN )

UNIFÓRM adj. 1. v. constant. 2. v. regulat. 3. v. monoton. 4. v. inexpresiv. (Sursa: Sinonime )

Uniform ≠ neuniform, variat, variabil (Sursa: Antonime )

unifórm adj. m., pl. unifórmi; f. sg. unifórmă, pl. unifórme (Sursa: Ortografic )

UNIFÓRM ~ă (~i, ~e) 1) Care are mereu aceeași formă; cu caracteristici sau particularități identice, constante. Viață ~ă. 2) Care este constant în timp și spațiu; lipsit de variații. Viteză ~ă. /<fr. uniforme, lat. uniformis, ~e (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
uniform   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular uniform uniformul uniformă uniforma
plural uniformi uniformii uniforme uniformele
genitiv-dativ singular uniform uniformului uniforme uniformei
plural uniformi uniformilor uniforme uniformelor
vocativ singular uniformule uniformo
plural uniformilor uniformelor