Dex.Ro Mobile
UNDÍT s. n. Undire. – V. undi1. (Sursa: DEX '98 )

undít s. n. (Sursa: Ortografic )

UNDÍ1, undesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A pescui cu undița. ♦ Fig. A sonda, a iscodi. – Din sl. onditi. (Sursa: DEX '98 )

UNDÍ2 vb. IV. v. unda. (Sursa: DEX '98 )

A UNDÍ ~ésc tranz. 1) (pește) A pescui cu undița. 2) fig. (informații) A culege câte puțin în mod indirect. /<sl. onditi (Sursa: NODEX )

undí, undésc, vb. IV (reg.) 1. a pescui cu undița. 2. a căuta cu lingura prin fiertură o bucată de carne, de pește. (Sursa: DAR )

undí (-désc, -ít), vb. – A pescui cu undița. Sl. ąditi (Tiktin). – Der. undiță, s. f. (vargă de pescuit), mr. uniță, din sl. ądica (Miklosich, Slaw. Elem., 54; Cihac, II, 439; Byhan 323; Conev 74), cf. bg. vădica (› megl. vondiță); unghiță, s. f. (undiță), în Trans., pare var. dialectală (după Byhan 323 și Conev 52, din sl. ągricĭ). (Sursa: DER )

undí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. undésc, imperf. 3 sg. undeá; conj. prez. 3 sg. și pl. undeáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
undi   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) undi undire undit undind singular plural
undește undiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) undesc (să) undesc undeam undii undisem
a II-a (tu) undești (să) undești undeai undiși undiseși
a III-a (el, ea) undește (să) undească undea undi undise
plural I (noi) undim (să) undim undeam undirăm undiserăm, undisem*
a II-a (voi) undiți (să) undiți undeați undirăți undiserăți, undiseți*
a III-a (ei, ele) undesc (să) undească undeau undi undiseră
* Formă nerecomandată

undit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular undit unditul undi undita
plural undiți undiții undite unditele
genitiv-dativ singular undit unditului undite unditei
plural undiți undiților undite unditelor
vocativ singular
plural