(Numai) cu numele = de formă, fără să corespundă realității
A apuca cu gura înainte = a se grăbi să răspundă fără a lăsa pe altul să sfârșească vorba
A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i s-a dat prea mult de băut; b) a învinge (pe cineva) într-o încercare, într-o discuție; a înfunda
A fi (sau a cădea) pe bec = A fi sau a ajunge într-o situație fără ieșire; a i se înfunda, a o păți
A fi dus cu mintea (sau cu mințile) = a fi cufundat în gânduri
A i se înfunda (cuiva) = a ajunge într-o situație fără ieșire, a nu-i mai merge; a o păți
A lătra a muțiu = a lătra înfundat
A pune (cuiva) unghia în gât = a constrânge pe cineva să răspundă urgent unei obligații
A pune (sau a băga pe cineva) în cofă = a întrece pe cineva (prin pricepere, prin viclenie); a înfunda
A pune bazele a ceva = a întemeia, a funda
A pune temelie = a pune bazele, a funda, a întemeia
A râde în pumni = a râde pe ascuns, pe înfundate și cu satisfacție
A râde înghesuit = a râde înfundat
A salva aparențele = a reuși să dea unui lucru, unei situații etc. o înfățișare care să ascundă o realitate neplăcută
A se ascunde (sau a se da) după deget = a căuta în zadar să-și ascundă o vină evidentă, a fugi de răspundere
A se da la fund = a se lăsa în adâncul apei, a se scufunda; a dispărea din viața publică, a se retrage; a se ascunde pentru a scăpa de urmărire
A sta (sau a fi) la baza a ceva = a forma temelia, fundamentul a ceva
A-i ieși (sau a-i da) pe nas = a o păți, a i se înfunda
A-i înfunda (cuiva) gura = a obliga (pe cineva) să tacă
A-și găsi popa = a găsi pe cineva pe care nu-l poți birui, înșela, amăgi, domina; a i se înfunda cuiva
I s-a împlinit = i s-a înfundat, înfunda
Pe înfundate = fără zgomot, înăbușit
a salva aparențele = a da (unui lucru, unei situații) o înfățișare care să ascundă o defecțiune internă
de-a scufunda sau de-a scufundele = cu totul, în întregime
În esență = în ceea ce este fundamental; în ultimă analiză
UNDÁ,undez, vb. I. 1. Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undate. (Sursa: DEX '98 )
UNDÁ vb. v. clocoti, fierbe. (Sursa: Sinonime )
undá vb., ind. prez. 1 sg. undéz, 3 sg. și pl. undeáză (Sursa: Ortografic )
ÚNDĂ,unde, s. f. I. 1. Cantitate dintr-o masă de apă care face o mișcare ritmică ușoară de ridicare și coborâre formând ondulații la suprafața apei; p. ext. apă (curgătoare sau stătătoare). ♦ Șuvoi, torent. ♦ Ploaie, ninsoare etc. care cade în rafale. 2. Masă de aer care se mișcă ușor; p. ext. aer, văzduh. 3. Mișcare de v******e (ușoară); zgomot (ușor). II. (Fiz.) Propagare din aproape în aproape a unei oscilații, cu viteză finită și printr-o variație spațială. ◊ Lungime de undă = distanța dintre două puncte succesive ale unei unde, în care oscilația are aceeași fază. Undă seismică = undă pornită din epicentrul unui cutremur de pământ, de-a lungul căreia cutremurul se propagă în interiorul și la suprafața pământului. Undă de șoc = undă seismică de mare intensitate. Undă electromagnetică = câmp electromagnetic variabil care se propagă în urma interacțiunilor dintre variațiile câmpului electric și ale celui magnetic. (În radiofonie) Undă scurtă = undă electromagnetică cu o lungime medie de 0,50 m. Undă mijlocie = undă electromagnetică cu o lungime de 200-600 m. Undă lungă = undă electromagnetică cu o lungime de 700-2000 m. Undă verde = procedeu folosit pentru asigurarea fluenței maxime a traficului auto pe arterele de circulație din orașe, realizat printr-un sistem de comandă coordonată a semafoarelor. – Lat. unda (cu sensul II după fr. onde). (Sursa: DEX '98 )
A UNDÁ ~éz 1. tranz. rar A face să se miște ca niște valuri. 2. intranz. pop. A da în clocot; a clocoti. /<lat. undare (Sursa: NODEX )
ÚNDĂ ~ef. 1) Ondulație care se propagă pe suprafața unei ape liniștite (mare, lac, iaz). ~ele lacului. 2) Mișcare (ușor) oscilatoare într-un mediu oarecare. ◊ ~ seismică undă pornită din epicentrul unui cutremur de pământ, de-a lungul căreia cutremurul se propagă în interiorul și la suprafața pământului. ~ sonoră undă de sunet ce se propagă prin mișcare oscilatoare. ~e scurte, ~e lungi, ~e medii, ~e ultrascurte clasificare a undelor electromagnetice, folosite în radiodifuziune. [G.-D. undei] /<lat. unda (Sursa: NODEX )
ÚNDĂs. f. fiecare din seria de mișcări concentrice care se propagă într-un mediu fluid sub influența unei impulsiuni. ♦ lungime de ~ = distanța la care se propagă o undă într-un interval dat; ~ de șoc = a) suflul unei bombe; b) undă seismică de mare intensitate; ~ verde = procedeu pentru asigurarea fluenței maxime a traficului auto urban, realizat printr-un sistem de comandă coordonată a semafoarelor. (< lat. unda, după fr. onde) (Sursa: MDN )
ÚNDĂ s. 1.(FIZ.) undă electromagnetică = radioundă. 2. v. val. 3. adiere, boare, pală, suflare, suflu, (rar) scutur, (Olt.) reveneală. (Nu se simțea nici o ~ de vânt.)4.undă pulsatilă v. puls. (Sursa: Sinonime )
úndă (-de), s. f. – 1. Val, talaz. – 2. Tălăzuire. – 3. Suprafață a apei. – Mr. undà. Lat. ŭnda (Pușcariu 1810; REW 9059), cf. vegl. yonda, it., prov., sp., port. onda, cat. ona. – Der. unda, vb. (a undui, a ondula, a face unde și valuri; a fierbe), pe care Pușcariu 1811 și REW 9060 îl trimit la lat. ŭndāre; undătură, s. f. (inundație), probabil improprietate la Cantemir; undeza, vb. (a fierbe), probabil cu suf. expresiv (după Candrea, din lat. *ŭndĭzāre, cf. it. ondeggiare); undui (var. undoi(a), unduia), vb. (a face valuri), după fr. ondoyer; unduios, adj., după fr. onduleux. – Der. neol. undină, s. f., din fr. ondine; inunda, vb., din fr. inonder. (Sursa: DER )
úndă s. f., g.-d. art. úndei; pl. únde (Sursa: Ortografic )