(A fi) bun ca pâinea (cea) caldă (sau bună) = (a fi) foarte bun
(Că) bine zici! = bună idee! ai dreptate
A (i se) lua sau a (i se) ridica (cuiva) o piatră de pe inimă (sau de pe suflet, de pe cuget) = a (se) elibera de o (mare) grijă, de o (mare) teamă; a găsi o soluție care să puna capăt unei situații dificile
A (i) se sui (cuiva) în cap = a abuza de bunătatea cuiva, a pune stăpânire pe cineva
A (nu) se da în lături = a (nu) ezita să facă sau să spună ceva
A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut să spună, a-și da fără voie gândurile pe față
A (se) întoarce pe dos = a) a (se) nemulțumi profund; a (se) supăra foarte tare, a (se) tulbura; b) a(-și) strica buna dispoziție, a (se) bosumfla
A aduce (pe cineva) la prochimen = a îndrepta, a aduce (pe cineva) pe calea cea bună
A ajunge de la moară la râșniță = a ajunge dintr-o situație bună într-una rea; a scăpăta
A apuca luna cu dinții sau a prinde (sau a atinge) luna cu mâna = a obține un lucru foarte greu de căpătat, a realiza ceva aproape imposibil
A avea (ceva) în buzunar = a fi sigur de mai înainte că va dispune de ceva
A avea (o) mină bună (sau rea) = a arăta bine (sau rău), a părea sănătos (sau bolnav)
A avea (pe cineva sau ceva însemnat sau scris) la catastif sau a trece (pe cineva sau ceva) la catastif = a avea sau a ține evidența faptelor cuiva (spre a se răzbuna pe el)
A avea (pe cineva) la nazar = a acorda protecție, bunăvoință (cuiva), a avea (pe cineva) în grație
A avea (sau a băga) în buzunar (pe cineva) = a avea pe cineva în puterea sa
A avea (sau a fi în) pasă bună (sau proastă) = a avea noroc (sau ghinion) la jocul de cărți; a trece prin împrejurări favorabile (sau nefavorabile); a-i reuși (sau a nu-i reuși) cuiva ceva
A avea presă bună (sau proastă) = a se bucura de o apreciere bună (sau rea), a avea o reputație bună (sau proastă)
A aștepta (sau a primi pe cineva) cu colaci calzi = a face (cuiva) o primire bună
A cere (sau a da, a avea) cuvântul (într-o sedință, într-o adunare) = a cere (sau a da cuiva etc.) dreptul de a vorbi
A crește dunăre = a crește peste măsură
A cânta (sau a bate) cuiva în strună (sau în struna cuiva) = a fi de aceeași părere cu cineva pentru a-i câștiga simpatia, favoarea; a linguși pe cineva
A călca drept = a avea o purtare bună, cinstită
A da (ceva) cu mâneci largi = a da bucuros, cu voie bună; a fi darnic
A da (sau a zvârli) cu barda în lună sau a da cu barda în Dumnezeu = a fi nesocotit
A da binelui cu piciorul = a nu accepta o situație bună
A da cu barda (sau a împușca) în lună sau a fi un împușcă-n lună = a fi nesocotit
A da din buzunar = a plăti din banii proprii o pagubă (de care nu ești răspunzător)
A duce casă bună cu ceva = a se împăca bine cu ceva
A face (sau a ajunge) din cal măgar = a face să ajungă (sau a ajunge) dintr-o situație mai bună într-una mai rea
A face (sau a duce) casă (bună) cu cineva = a trăi cu cineva (în bună înțelegere), a se împăca bine
A face cor cu alții = a face cauză comună cu alții, a se solidariza cu alții (în scopuri rele)
A face figură bună (sau rea) = a face o impresie bună (sau rea) celor din jur
A face haz de necaz = a-și ascunde necazul, făcând glume sau simulând voia bună
A fi (bogat) ca un stup sau a fi (ori a se face) stup de bani = a fi (sau a deveni) foarte bogat, a aduna multă avere
A fi (tot) cu mâna în buzunar = a fi darnic; a fi cheltuitor, a fi obligat să cheltuiască mereu
A fi bine (sau rău) inspirat = a avea o idee, o inițiativă, bună sau rea
A fi de bună chibzuială = a fi cumpănit, chibzuit
A fi plin de sine (sau de el) = a avea o părere foarte bună despre sine, a fi încrezut, îngâmfat
A fi tot o mâncare de pește = a fi același lucru, a fi totuna
A fi în (sau in) vervă = a) a fi însuflețit, volubil, avântat; b) (despre sportivi, artiști etc.) a manifesta o formă deosebit de bună
A găsi capac la toate = a da întotdeauna răspunsul potrivit
A i se dezumfla buzunarele = a rămâne fără bani, cu buzunarele goale
A i-o face (bună sau lată sau cu vârf) sau a-i face (cuiva) una (și bună) = a-i pricinui cuiva un rău, un neajuns
A i-o face bună sau a-i face (cuiva) una bună = a-i provoca cuiva o supărare
A ieși la liman = a scăpa dintr-o primejdie; a ajunge la o situație mai bună
A intra în grațiile cuiva = a câștiga încrederea, bunăvoința cuiva
A lovi (sau a păli, a-i trage cuiva una) în numele tatălui = a lovi, a-i trage (cuiva una) drept în frunte
A lua (pe cineva) cu binele = a proceda cu blândețe, cu înțelegere, cu bunăvoință față de cineva supărat, irascibil sau îndârjit
A lua (pe cineva) cu măguleli sau a se lua pe lângă cineva cu binele = a măguli pe cineva (pentru a-i câștiga bunăvoința)
ÚNU, ÚNA num. card. (Când precedă un substantiv are forma un, o; când ține locul unui substantiv are forma unul, una) 1. (Adesea substantivat) Primul număr din seria numerelor naturale, care reprezintă unitatea și se indică prin cifrele 1 și I. ◊ (În corelație cu „doi”, dă ideea de aproximație) Vei petrece o zi sau două. ◊ Loc. adj. Tot unul și unul = numai oameni sau lucruri de valoare, deosebite. ◊ Loc. adv. (Fam.) De unul singur = izolat; individual; fără însoțitor. Până la unul = toți, în unanimitate. (Sudat; cu formă feminină și valoare neutră) întruna sau tot întruna = mereu. ◊ Expr. (Pop.) A merge una = a merge alături, nedespărțiți. A fi (sau a face pe cineva) una cu cineva ori cu ceva = a fi (sau a face să fie) la fel cu altul; a egaliza, a uniformiza. A o ține una (și bună) = a nu ceda, a fi perseverent, a se încăpățâna în susținerea unei păreri. ◊ (Adjectival) Are un an. (Eliptic, indicând ora, ziua etc.) Acum e unu. ◊ (Substantivat, m.) Scrie un unu. ♦ (Cu valoare de num. ord.) Prim, întâi. Tomul unu. ♦ (Precedat de „câte”, formează num. distributiv corespunzător) Venea numai câte unul să mă vadă. ♦ Loc. adv. Câte unul-unul sau unul câte unul = succesiv, pe rând. ◊ (În corelație cu „doi”, dă ideea de aproximație) Mai trăsese câte-o dușcă-două de rachiu.2. (Adjectival) Singur, unic. ◊ (Folosit pentru întărirea pronumelui personal) Eu unul mă duc să deschid ușa.3. (Adjectival) Același, identic. Suntem la un gând amândoi.4. (Precedat de o negație sau în propoziții negative) Nimeni. [Gen.-dat. unuia, uneia sau (când are forma un, o) unui, unei] – Lat. unus, -a. (Sursa: DEX '98 )
ÚNUL, ÚNA,unii, unele, pron. nehot. 1. (Ține locul unui substantiv, fără a da o indicație precisă asupra obiectului) Să cântăm una de jale. * Expr. Asta-i încă una! sau asta încă-i una! exclamație de mirare (față de comunicarea unui fapt surprinzător sau neobișnuit) sau de nemulțumire (în legătură cu o întâmplare neplăcută). ◊ (În alternanță cu „altul” sau cu sine însuși) Unul are ureche muzicală, unul are glas frumos. ◊ (În corelație cu „altul”, exprimă un raport de reciprocitate) Își luară ziua bună unul de la altul. ♦ Cineva; oarecare. ◊ (Cu determinări care indică mai precis sensul substantivelor înlocuite) Deveni una din cele mai frumoase provincii. ◊ (Cu nuanță peiorativă, folosit de obicei pe lângă nume de persoană) Unu', Iorgu Badea. ♦ (În alternanță cu „altul”) Primul, întâiul. 2. (La pl.) O parte din... ♦ (Adjectival) Niște, anumiți. 3. (Cu formă feminină și valoare neutră) Ceva. A-și pune una în gând. * Expr. (Cu) una cu alta = compensându-se (împreună). [Gen.-dat. sg. unuia, uneia, pl. unora] – Din unu, una. (Sursa: DEX '98 )
ÚNULEA, ÚNA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; în numerale ordinale compuse, indicând unitatea care urmează după zeci, sute, mii etc.; de obicei adjectival) A treizeci și una pagină. -Unu + le + a. (Sursa: DEX '98 )
ÚNU1m. 1) Număr constând dintr-o unitate. 2) Cifra 1 sau I. 3) Obiect marcat cu această cifră. /<lat. unus, ~a (Sursa: NODEX )
ÚNU2 únanum. card. 1) (când determină un substantiv, sunt folosite formeleun, o) Primul număr care stă la baza numerotației și reprezintă o cantitate egală cu o unitate; trei minus doi. 2) (cu valoare de num. ord.) Care precedă pe al doilea; întâi. /<lat. unus, ~a (Sursa: NODEX )
ÚNUL úna (únii, únele) pron. nehot. 1) la sing. Cineva. 2) la pl. O parte din. ◊ ~ mai bun (frumos, deștept etc.) decât altul toți la fel de buni (frumoși, deștepți etc.). ~ ca ~ (sau~ ca altul) fără deosebire; deopotrivă. Până una-alta între timp. A da toate pe una a supune întreaga activitate unui singur scop. A ști (saua o ține) una și bună a persista într-o opinie. /<lat. unus, una (Sursa: NODEX )
ÚNULEA únanum. ord. (numai în componența unui numeral compus din zeci, sute ș.a.m.d. și unitate) Care ocupă locul indicat de numărul unu în ordinea numărării. Al treizeci și ~. A treizeci și una. /unu + le + a (Sursa: NODEX )
UNUL pron. careva, cineva, oarecare, vreunul, (pop.) cinevașileă, (înv. și reg.) oarecine, oareșicine, (înv.) cinevași, neștine. (~ dintre ei a întârziat.) (Sursa: Sinonime )
díntr-o prep. + art. sau + num. (Sursa: Ortografic )
díntr-un prep. + art. sau + num. (Sursa: Ortografic )
douăzéci și únu num. m., f. douăzéci și úna (Sursa: Ortografic )
douăzéci și únulea (precedat de al) num. m., f. a douăzéci și úna (Sursa: Ortografic )
într-o prep. + art. sau + num. (Sursa: Ortografic )
î́ntr-un prep. + art. sau + num. (Sursa: Ortografic )
nici únul pr. m., g.-d. nici únuia; pl. nici únii, g.-d. nici února (Sursa: Ortografic )
príntr-o prep. + art. sau + num. (Sursa: Ortografic )
príntr-un prep. + art. sau + num. (Sursa: Ortografic )
tot úna adv. + adv. (ține-o înainte tot una), adv. + num. (tot una și una) (Sursa: Ortografic )
un num. m. cu valoare de adj., g.-d. únui; f. o, g.-d. únei (Sursa: Ortografic )
únu num. m., g.-d. únuia; f. úna, g.-d. úneia (Sursa: Ortografic )
únul pr. m., g.-d. únuia, pl. únii; f. sg. úna, g.-d. úneia, pl. únele, g.-d. m. și f. února (Sursa: Ortografic )
únulea (precedat de al + num.) num. m. (al o sută ~), f. úna (a o sută ~ ) (Sursa: Ortografic )
OMNES UNA MANET NOX (lat.) pe toți ne așteaptă aceași noapte – Horațiu, „Ode,” I, 28, 15. Cu toții suntem muritori. (Sursa: DE )
UNA SALUS VICTIS: NULLAM SPERARE SALUTEM (lat.) o e singură salvare pentru cei învinși: să nu spere în nici o salvare – Vergiliu, „Eneida”, II, 354. Îndemn adresat de Enea luptătorilor săi în ultima noapte a Troiei, spre a le trezi curajul. (Sursa: DE )
