UMILITÁTE s.f. (Rar) Umilință. [Cf. lat. humilitas]. (Sursa: DN )
UMILITÁTE s. f. umilință. (< lat. humilitas) (Sursa: MDN )
UMILITÁTE s. f. (Rar) Umilință. – Fr. humilité (lat. lit. humilitas, -atis). (Sursa: DLRM )
UMILITÁTE s. v. plecare, smerenie, supunere, umilință. (Sursa: Sinonime )
| umilitate substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | umilitate | umilitatea |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | umilități | umilității |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | umilitate, umilitateo |
| plural | — |
