UMILÍNȚĂ, umilințe, s. f. 1. Sentiment de inferioritate; atitudine provocată de acest sentiment; supunere. ♦ (În morala creștină) Atitudine umilă, smerită a omului în fața divinității; smerenie. ♦ Slugărnicie. 2. Situație umilitoare impusă cuiva; vorbă sau faptă care umilește, ofensează; ofensă. – Umili + suf. -ință. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

UMILÍNȚĂ ~e f. 1) v. A UMILI și A SE UMILI. 2) Atitudine a celui umil; sentiment de inferioritate. 3) Comportare respectuoasă și umilă; supunere plină de stimă; smerenie. 4) Vorbă sau faptă care umilește. /a (se) umili + suf. ~ință (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

UMILÍNȚĂ s. 1. v. înjosire. 2. v. jignire. 3. v. smerenie. 4. smerenie, (înv.) smericiune, smerire, (fam.) spăseală, spăsenie. (Cu ~ îi sărută dreapta.) 5. ple-care, smerenie, supunere, (livr.) obsecviozitate, (înv.) plecat, umiliațiune, umilitate. (~ în fața divinității.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

umilínță s. f., g.-d. art. umilínței; (situații) pl. umilínțe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard