UMANÍST, -Ă,umaniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept, partizan al umanismului. ♦ (La m.) Savant din sec. XVII, care studia operele antichității. 2. Adj. Care aparține umanismului, privitor la umanism, caracteristic umanismului; care este de domeniul culturii clasice; umanistic. 3. S. m. și f. Elev de liceu care urmează învățământul umanistic. – Din fr. humaniste. (Sursa: DEX '98 )
UMANÍST, -Ăadj. Care aparține umanismului, privitor la umanism; de domeniul culturii clasice; umanistic. // s.m. și f.1. Adept, partizan al umanismului. ♦ Savant din sec. XIV-XV, care studia operele antichității. 2. Elev de liceu care urmează secția umanistică. [< fr. humaniste, it. umanista]. (Sursa: DN )
UMANÍST, -Ă I. adj., s. m. f. (adept) al umanismului; de domeniul culturii clasice; umanistic. II. s. m. artist, gânditor aparținând umanismului Renașterii; cărturar din epoca Renașterii care studia operele antichității. (< fr. humaniste) (Sursa: MDN )
umaníst s. m., adj. m., pl. umaníști; f. sg. umanístă, pl. umaníste (Sursa: Ortografic )
UMANÍST1 ~stă (~ști, ~ste) 1) Care ține de umanism; propriu umanismului. Fi-lozof ~. 2) v. UMANISTIC. /<fr. humaniste (Sursa: NODEX )
UMANÍST2 ~stă (~ști, ~ste)m. și f. 1) Adept al umanismului. 2) (în epoca Renașterii) Om de știință preocupat de studierea culturii, literaturii și limbilor clasice. 3) Persoană, pătrunsă de umanism. /<fr. humaniste (Sursa: NODEX )
