Dex.Ro Mobile
ULÚCĂ, uluci, s. f. 1. Scândură groasă întrebuințată în construcții, mai ales la facerea gardurilor și a împrejmuirilor. 2. Gard din scânduri; zăplaz. – Probabil refăcut din uluce (pl. lui uluc). (Sursa: DEX '98 )

ULÚCĂ s. 1. (înv. și reg.) stobor, (Olt. și Munt.) ștachetă. (Gard de ~i.) 2. v. gard. (Sursa: Sinonime )

ulúcă s. f., g.-d. art. ulúcii; pl. ulúci (Sursa: Ortografic )

ULÚCĂ ~ci f. 1) Scândură groasă din care se fac garduri. 2) Îngrăditură făcută din astfel de scânduri. /<Din uluce pl. (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
ulucă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ulu uluca
plural uluci ulucile
genitiv-dativ singular uluci ulucii
plural uluci ulucilor
vocativ singular ulucă, uluco
plural ulucilor