Dex.Ro Mobile
ULUCÍ, ulucesc, vb. IV. Tranz. A face un uluc (4). – Din uluc. (Sursa: DLRM )

ulucí, ulucésc, vb. IV (reg.) a netezi ulucile sau scândurile dușumelii la o casă. (Sursa: DAR )

ULÚCĂ, uluci, s. f. 1. Scândură groasă întrebuințată în construcții, mai ales la facerea gardurilor și a împrejmuirilor. 2. Gard din scânduri; zăplaz. – Probabil refăcut din uluce (pl. lui uluc). (Sursa: DEX '98 )

ULÚCĂ ~ci f. 1) Scândură groasă din care se fac garduri. 2) Îngrăditură făcută din astfel de scânduri. /<Din uluce pl. (Sursa: NODEX )

ULÚCĂ s. 1. (înv. și reg.) stobor, (Olt. și Munt.) ștachetă. (Gard de ~i.) 2. v. gard. (Sursa: Sinonime )

ulúcă s. f., g.-d. art. ulúcii; pl. ulúci (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
ulucă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ulu uluca
plural uluci ulucile
genitiv-dativ singular uluci ulucii
plural uluci ulucilor
vocativ singular ulucă, uluco
plural ulucilor

uluci   verb tranzitiv
Surse flexiune: DLRM '58
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) uluci ulucire ulucit ulucind singular plural
ulucește uluciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ulucesc (să) ulucesc uluceam ulucii ulucisem
a II-a (tu) ulucești (să) ulucești uluceai uluciși uluciseși
a III-a (el, ea) ulucește (să) ulucească ulucea uluci ulucise
plural I (noi) ulucim (să) ulucim uluceam ulucirăm uluciserăm, ulucisem*
a II-a (voi) uluciți (să) uluciți uluceați ulucirăți uluciserăți, uluciseți*
a III-a (ei, ele) ulucesc (să) ulucească uluceau uluci uluciseră
* Formă nerecomandată