ULCERÁȚIE, ulcerații, s. f. Leziune a pielii sau a unor mucoase; helcoză; spec. ulcer (1). – Din fr. ulcération. (Sursa: DEX '98 )
ULCERÁȚIE s.f. Formare a unui ulcer; rană ulceroasă; ulcerare. [Gen. -iei, var. ulcerațiune s.f. / < fr. ulcération, lat. ulceratio]. (Sursa: DN )
ULCERÁȚIE s. f. formare a unui ulcer; rană ulceroasă. (< fr. ulcération) (Sursa: MDN )
ulceráție s. f. (sil. -ți-e), art. ulceráția (sil. -ți-a), g.-d. art. ulceráției; pl. ulceráții, art. ulceráțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )
ULCERÁȚIE ~i f. 1) Proces patologic de distrugere a unui țesut; formare a unui ulcer. 2) Rană ulceroasă. /<fr. ulcération (Sursa: NODEX )
ulcerație substantiv feminin | nearticulat | articulat |
nominativ-acuzativ | singular | ulcerație | ulcerația |
plural | ulcerații | ulcerațiile |
genitiv-dativ | singular | ulcerații | ulcerației |
plural | ulcerații | ulcerațiilor |
vocativ | singular | ulcerație, ulcerațio |
plural | ulcerațiilor |