UITÁRE,uitări, s. f. 1. Faptul de a uita, de a nu-și aduce aminte (de cineva sau de ceva); lipsa oricărei amintiri. ◊ Uitare de sine = a) visare, reverie; b) nepăsare (altruistă) față de interesele proprii. ◊ Expr. A da (sau a lăsa) uitării (pe cineva sau ceva) = a nu se mai interesa, a înceta să mai iubească sau să-și amintească (de cineva sau de ceva), a se sili să uite. ♦ Rătacire morală. 2.. Fig. Neființă, neant. – V. uita. (Sursa: DEX '98 )
UITÁRE ~ărif. 1) v. A UITA și A SE UITA. ◊ A da ~ării a nu se mai gândi (la cineva sau la ceva). ~ de sine stare de spirit caracteristică pentru cel absorbit de activitatea sau de gândurile sale. Cu ~ de sine neglijându-și interesele proprii. A cădea în ~ a fi uitat. 2) fig. Stare a ceea ce nu există; inexistență; neființă. /v. a (se) uita (Sursa: NODEX )
UITÁRE s. v. neglijare. (Sursa: Sinonime )
UITÁRE s. v. inexistență, neant, neființă, nimic. (Sursa: Sinonime )
Uitare ≠ neuitare (Sursa: Antonime )
uitáre s. f., g.-d. art. uitării; pl. uitări (Sursa: Ortografic )
