UIMITÓR, -OÁRE, uimitori, -oare, adj. Care uimește; surprinzător, uluitor, tulburător. ♦ Excepțional, extraordinar. – Uimi + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

UIMITÓR adj. 1. consternant, năucitor, stupefiant, surprinzător, uluitor. (S-a întâmplat un lucru ~.) 2. frapant, izbitor, surprinzător, șocant, (livr.) sesizant. (O asemănare ~oare.) 3. amețitor, năucitor, uluitor, (pop.) zăpăcitor, (fig.) nebun. (Un ritm ~.) 4. v. extraordinar. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

uimitór adj. m., pl. uimitóri; f. sg. și pl. uimitoáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

UIMITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care uimește; care produce mirare. 2) Care impresionează prin ceva fără asemănare; minunat. Peisaj ~. /a uimi + suf. ~tor (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard