A pune (pe cineva) sub sabie sau a pune (cuiva) capul sub picior = a ucide
A pune la pastramă = a ucide; a distruge
A trece (sau a lua, a trage) în (sau sub, prin) sabie (pe cineva) = a ucide, a nimici
A trece sub tăișul săbiei = a ucide, a distruge complet
A(-i) face de petrecanie = a) a lua (cuiva) viața; a omorî, a ucide, a răpune (pe cineva); b) a risipi, a strica, a distruge (un bun, un obiect); a cheltui (tot); a da gata (ceva)
A-i face (cuiva) seama = a omorî, a ucide (pe cineva)
A-i lua (sau a tăia, a curma) (cuiva) piuitul = a) a reduce (pe cineva) la tăcere, a lăsa (pe cineva) perplex, a pune cu botul pe labe; b) (rar) a ucide pe cineva
A-și lua viața (sau zilele) = a se sinucide
A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare
UCÍDE,ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina. ◊ Compus: (pop.) ucigă-l-crucea (sau -toaca) s. m. = d****l, diavolul. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distruge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere. (Sursa: DEX '98 )
UCÍDE vb. v. omorî. (Sursa: Sinonime )
UCÍDE vb. v. distruge, nimici, omorî, sinucide. (Sursa: Sinonime )
ucíde (-s, ís), vb. – 1. A omorî, a provoca moartea. – 2. A lovi, a da lovituri. – Mr. țid(ere) „a lovi”, megl. uțid „a lovi”, istr. ucidu „a omorî”. Lat. occῑdĕre (Densusianu, Hlr., 153; Șeineanu, Semasiol., 225; Pușcariu 1734), cf. it. uccidere, prov., cat. aucire, v. fr. occire. Cuvînt rar acum în Munt. și Mold. (ALR, I, 291), sensul 2 este înv. Ucid se zice și ucig, prin analogie cu vb. care au același participiu, cf. încinge, încins; stinge, stins (explicațiile lui Tiktin nu par sigure în această privință). Asupra acestor schimbări, cf. repede › repeguș. Der. ucigaș, s. m. (asasin, criminal; înv., demon); ucigan, s. m. (Mold., demon); ucigător, adj. (care omoară, ucide); ucigătură, s. f. (moarte, asasinat; chin, suferință), înv.; ucisătură (var. ucisură), s. f. (moarte; chin), înv.; sinucide, vb. refl. (a se omorî), după fr. suicider; sinucigaș, s. m. (persoană care se sinucide); pruncucidere, s. f. (ucidere de copii). Diferite comp. servesc ca nume populare ale d******i: ucigă-l crucea (pietrele, tămîia, toaca). (Sursa: DER )
ucíde vb., ind. prez. l sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. ucídă; ger. ucigând; part. ucís (Sursa: Ortografic )
A SE UCÍDE mă ucídintranz. 1) A face (concomitent) schimb de bătăi mari (cu cineva); a se bate tare (cu cineva). 2) pop. A-și cauza leziuni corporale. /<lat. uccidere (Sursa: NODEX )
A UCÍDE ucídtranz. 1) (ființe) A lipsi de viață (premeditat sau din întâmplare); a omorî. 2) A distruge moralicește; a nimici. 3) pop. A bate foarte tare; a snopi în bătaie; a zdrobi; a stâlci; a tăbăci; a toropi; a făcălui. /<lat. uccidere (Sursa: NODEX )
UCIGĂ-L CRÚCEA s. v. aghiuță, alcor, demon, diavol, d**c, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor. (Sursa: Sinonime )
UCIGĂ-L-TOÁCA s. v. aghiuță, alcor, demon, diavol, d**c, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor. (Sursa: Sinonime )