UBÁC s.n. Versant al unui munte expus spre nord, spre umbră. [< fr. ubac, cf. lat. opacus – umbros]. (Sursa: DN )
UBÁC s. n. versant al unui munte expus spre umbră. (< fr. ubac) (Sursa: MDN )
UBÁC s.n. Versant al unui munte expus spre umbră. (din fr. ubac) [def. MDN] (Sursa: DOOM )
ubác s. n. (Sursa: Ortografic )
| ubac (pl. -uri) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | ubac | ubacul |
| plural | ubacuri | ubacurile |
| genitiv-dativ | singular | ubac | ubacului |
| plural | ubacuri | ubacurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
| ubac (pl. -e) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | ubac | ubacul |
| plural | ubace | ubacele |
| genitiv-dativ | singular | ubac | ubacului |
| plural | ubace | ubacelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
