TĂMBĂLẮU s. n. (Fam.) Zgomot, gălăgie; p. ext. petrecere zgomotoasă (cu muzică și dans). – Din magh. tombolo. (Sursa: DEX '98 )
TĂMBĂLĂU s. v. hărmălaie. (Sursa: Sinonime )
tămbălắu (-uri), s. n. – Zgomot, gălăgie, zarvă. Mag. tomboló (Cihac, II, 531; Tiktin). (Sursa: DER )
tămbălău s. n., art. tămbălăul (Sursa: Ortografic )
TĂMBĂLẮU n. pop. 1) Gălăgie mare; dandana; tălălău. 2) Chef zgomotos; petrecere gălăgioasă. /<ung. tomboló (Sursa: NODEX )
| tămbălău substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | tămbălău | tămbălăul |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | tămbălău | tămbălăului |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | tămbălăule |
| plural | — |
