Dex.Ro Mobile
TĂLĂZUÍRE, tălăzuiri, s. f. Acțiunea de a (se) tălăzui și rezultatul ei. – V. tălăzui. (Sursa: DEX '98 )

TĂLĂZUÍRE s. v. agitație. (Sursa: Sinonime )

tălăzuíre s. f., g.-d. art. tălăzuírii; pl. tălăzuíri (Sursa: Ortografic )

TĂLĂZUÍ, pers. 3 tălăzuiește, vb. IV. Refl., Intranz. A se ridica în talazuri, a face valuri mari, tumultoase. ♦ Fig. A undui. – Talaz + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 )

A TĂLĂZUÍ pers. 3 ~iéște intranz. 1) (despre apele din mări și oceane) A se ridica în valuri mari și învolburate; a se agita în talazuri. 2) fig. A se legăna ca valurile unei ape; a ondula; a undui. /talaz + suf. ~ui (Sursa: NODEX )

tălăzuí vb., ind. prez. 3 sg. țălăzuiéște, imperf. 3 sg. tălăzuiá; conj. prez. 3 sg. tălăzuiáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
tălăzui   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) tălăzui tălăzuire tălăzuit tălăzuind singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) tălăzuiește (să) tălăzuiască tălăzuia tălăzui tălăzuise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) tălăzuiesc (să) tălăzuiască tălăzuiau tălăzui tălăzuiseră

tălăzuire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tălăzuire tălăzuirea
plural tălăzuiri tălăzuirile
genitiv-dativ singular tălăzuiri tălăzuirii
plural tălăzuiri tălăzuirilor
vocativ singular tălăzuire, tălăzuireo
plural tălăzuirilor