TĂLẤMB, -Ă, tălâmbi, -e, adj. (Reg.; despre oameni) Neîndemânatic; tembel. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
TĂLÂMB adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău. (Sursa: Sinonime )
tălâmb adj. m., pl. tălâmbi; f. sg. tălâmbă, pl. tălâmbe (Sursa: Ortografic )
| tălâmb adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | tălâmb | tălâmbul | tălâmbă | tălâmba |
| plural | tălâmbi | tălâmbii | tălâmbe | tălâmbele |
| genitiv-dativ | singular | tălâmb | tălâmbului | tălâmbe | tălâmbei |
| plural | tălâmbi | tălâmbilor | tălâmbe | tălâmbelor |
| vocativ | singular | tălâmbule | tălâmbo |
| plural | tălâmbilor | tălâmbelor |
