TĂGÁDĂ, tăgade, s. f. Tăgăduială. ◊ Loc. adv. fără (putință de) tăgadă = neîndoios, nedezmințit, sigur. – Din tăgădui (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )
TĂGÁDĂ s. v. contestare. (Sursa: Sinonime )
tăgádă s. f., g.-d. art. tăgádei; pl. tăgáde (Sursa: Ortografic )
TĂGÁDĂ ~e f. v. A TĂGĂDUI. ◊ Fără ~ a) în mod operativ; fără a aștepta mult; b) în mod sigur; neîndoielnic. /v. a tăgădui (Sursa: NODEX )
| tăgadă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | tăgadă | tăgada |
| plural | tăgade | tăgadele |
| genitiv-dativ | singular | tăgade | tăgadei |
| plural | tăgade | tăgadelor |
| vocativ | singular | tăgadă, tăgado |
| plural | tăgadelor |
