Dex.Ro Mobile
TÂRNÁȚ, târnațuri, s. n. (Pop.) Prispă (închisă cu scânduri, ca un cerdac). [Pl. și: târnațe] – Din magh. tornác. (Sursa: DEX '09 )

TÂRNÁȚ, târnațe, s. n. (Reg.) Prispă (închisă cu scânduri, ca un cerdac). – Din magh. tornác. (Sursa: DEX '98 )

TÂRNÁȚ s. v. foișor, prispă. (Sursa: Sinonime )

târnáț s. n., pl. târnáțe/târnáțuri (Sursa: Ortografic )

tîrnáț (tîrnațuri), s. n. – Pridvor, cerdac deschis al fațadei sau pe două sau trei laturi ale casei. Mag. tornác (Miklosich, Fremdw., 133; Cihac, II, 533; Gáldi, Dict., 162), cf. cr., slov. trnac, rut. tornac. Der. din lat. internatĭum (Philippide, Principii, 44) nu este posibilă. Mai ales în Trans. (Sursa: DER )

Declinări/Conjugări
târnaț (pl. -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular târnaț târnațul
plural târnațe târnațele
genitiv-dativ singular târnaț târnațului
plural târnațe târnațelor
vocativ singular
plural

târnaț (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular târnaț târnațul
plural târnațuri târnațurile
genitiv-dativ singular târnaț târnațului
plural târnațuri târnațurilor
vocativ singular
plural