TUTÓR s.m. v. tutore. (Sursa: DN )
tutoáre s. f., g.-d. art, tutoárei; pl. tutoáre (Sursa: Ortografic )
tutóre/tutór s. m., pl. tutóri (Sursa: Ortografic )
tutor substantiv
Surse flexiune: Ortografic, DLRM '58
cf. COTUTOR | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | tutor | tutorul | tutoare | tutoarea |
| plural | tutori | tutorii | tutoare | tutoarele |
| genitiv-dativ | singular | tutor | tutorului | tutoare | tutoarei |
| plural | tutori | tutorilor | tutoare | tutoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
