TUTÉLĂ,tutele, s. f. 1. Acțiunea de a tutela; instituție legală având drept scop ocrotirea și administrarea intereselor unui minor sau ale unui alienat sau debil mintal; tutelaj, epitropie. 2. Administrare, control etc. exercitate asupra unei instituții, organizații etc. aflate în subordine, asupra unui teritoriu dependent etc. 3. Sprijin, ocrotire, protecție. – Din fr. tutelle, lat. tutela. (Sursa: DEX '98 )
TUTÉLĂs.f.1. Autoritate dată de lege unei persoane sau acceptată de bunăvoie de aceasta, de a avea grijă, în mod gratuit, de o persoană minoră și de averea sa sau de o persoană pusă sub interdicție. 2. Ținere a unei persoane, a unui stat etc. (în mod abuziv) sub ascultare, sub dependență. ♦ (Fig.) Ocrotire, sprijin. [< lat., it. tutela, fr. tutelle]. (Sursa: DN )
TUTÉLĂs. f. 1. autoritate dată de lege unei persoane sau acceptată de bunăvoie de aceasta, de a avea grijă în mod gratuit de un minor și de averea sa sau de o persoană pusă sub interdicție. ♦ ~ internațională = sistem de administrare a unor teritorii depedente care înlocuiește sistemul teritoriilor sub mandat. 2. drept abuziv luat de cineva de a-i ține pe alții sub ascultare, sub dependență. 3. (fig.) ocrotire, sprijin, protecție. (< fr. tutelle, lat. tutela) (Sursa: MDN )
TUTÉLĂ s. 1.(JUR.) epitropie, (rar) tutorat, (înv.) isprăvnicie. (Minor aflat sub ~.)2. v. ajutor. (Sursa: Sinonime )
tutélă (-le), s. f. – Tutorie, curatelă. Fr. tutelle. – Der. tutelar, adj., din fr. tutélaire; tutor (var. tutore), s. m., din fr. tuteur, și var. după lat. tutorem; tutoare (var. tuto(a)ră), s. f. (Sursa: DER )
tutélă s. f., g.-d. art. tutélei; pl. tutéle (Sursa: Ortografic )
TUTELÁ,tutelez, vb. I. Tranz. A avea ceva sau pe cineva în grijă; a proteja, a ocroti; a patrona. – Din tutelă. (Sursa: DEX '98 )
A TUTELÁ ~éztranz. (persoane, așezăminte, teritorii) A ține sub tutelă, limitând în drepturi sau ocrotindu-le; a patrona. /Din tutelă (Sursa: NODEX )
TUTÉLĂ ~ef. 1) Autorizație acordată cuiva prin lege de a avea grijă de o persoană lipsită de capacitatea de a acționa independent sau de bunurile acesteia. 2) Instituție legală care are menirea de a ocroti minorii sau persoanele puse sub interdicție. 3) fig. Sprijin binevoitor, acordat unei persoane în vederea atingerii unui scop. 4) fig. depr. Dependență jenantă; ocrotire supărătoare. [G.-D. tutelei] /<fr. tutelle, lat. tutela (Sursa: NODEX )
TUTELÁvb. I. tr. A avea grijă, a proteja, a supraveghea; a patrona. [< it. tutelare]. (Sursa: DN )
TUTELÁvb. tr. a avea pe cineva în grijă; a proteja, a patrona. (< tutelă) (Sursa: MDN )
TUTELÁ vb. v. patrona. (Sursa: Sinonime )
tutelá vb., ind. prez. 1 sg. tuteléz, 3 sg. și pl. tuteleáză (Sursa: Ortografic )
CONSILIUL DE TUTELĂ v. Organizația Națiunilor Unite. (Sursa: DE )
