TUTELÁT, -Ă adj. (Jur.) Aflat sub tutelă. [< tutela]. (Sursa: DN )
TUTELÁ, tutelez, vb. I. Tranz. A avea ceva sau pe cineva în grijă; a proteja, a ocroti; a patrona. – Din tutelă. (Sursa: DEX '98 )
A TUTELÁ ~éz tranz. (persoane, așezăminte, teritorii) A ține sub tutelă, limitând în drepturi sau ocrotindu-le; a patrona. /Din tutelă (Sursa: NODEX )
TUTELÁ vb. I. tr. A avea grijă, a proteja, a supraveghea; a patrona. [< it. tutelare]. (Sursa: DN )
TUTELÁ vb. tr. a avea pe cineva în grijă; a proteja, a patrona. (< tutelă) (Sursa: MDN )
TUTELÁ vb. v. patrona. (Sursa: Sinonime )
tutelá vb., ind. prez. 1 sg. tuteléz, 3 sg. și pl. tuteleáză (Sursa: Ortografic )
| tutela verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) tutela | tutelare | tutelat | tutelând | singular | plural |
| tutelează | tutelați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | tutelez | (să) tutelez | tutelam | tutelai | tutelasem |
| a II-a (tu) | tutelezi | (să) tutelezi | tutelai | tutelași | tutelaseși |
| a III-a (el, ea) | tutelează | (să) tuteleze | tutela | tutelă | tutelase |
| plural | I (noi) | tutelăm | (să) tutelăm | tutelam | tutelarăm | tutelaserăm, tutelasem* |
| a II-a (voi) | tutelați | (să) tutelați | tutelați | tutelarăți | tutelaserăți, tutelaseți* |
| a III-a (ei, ele) | tutelează | (să) tuteleze | tutelau | tutelară | tutelaseră |
* Formă nerecomandată
| tutelat adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | tutelat | tutelatul | tutelată | tutelata |
| plural | tutelați | tutelații | tutelate | tutelatele |
| genitiv-dativ | singular | tutelat | tutelatului | tutelate | tutelatei |
| plural | tutelați | tutelaților | tutelate | tutelatelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
