TURTURÉL, turturei, s. m. Bărbătușul turturelei. – Turturea + suf. -el. (Sursa: DEX '98 )
turturél s. m., pl. turturéi, art. turturéii (Sursa: Ortografic )
TURTURÉL ~i m. Bărbătușul turturelei. /turturea + suf. ~el (Sursa: NODEX )
turturel substantiv masculin | nearticulat | articulat |
nominativ-acuzativ | singular | turturel | turturelul |
plural | turturei | turtureii |
genitiv-dativ | singular | turturel | turturelului |
plural | turturei | turtureilor |
vocativ | singular | turturelule |
plural | turtureilor |