TURTÍȚĂ, turtițe, s. f. Turtișoara. – Turtă + suf. -iță. (Sursa: DEX '98 )
TURTÍȚĂ s. turtișoară, (reg.) turtică, turticică. (~ de mălai.) (Sursa: Sinonime )
turtíță s. f., g.-d. art. turtíței; pl. turtíțe (Sursa: Ortografic )
| turtiță substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | turtiță | turtița |
| plural | turtițe | turtițele |
| genitiv-dativ | singular | turtițe | turtiței |
| plural | turtițe | turtițelor |
| vocativ | singular | turtiță, turtițo |
| plural | turtițelor |
