TURPITÚDINE, turpitudini, s. f. (Livr.) Faptă rușinoasă, josnică, mârșavă. – Din lat. turpitudo, -inis, fr. turpitude. (Sursa: DEX '98 )
TURPITÚDINE s.f. (Liv.) Faptă nerușinată, obscenă; obscenitate, depravare; josnicie, mârșăvie. [Cf. fr. turpitude, lat. turpitudo]. (Sursa: DN )
TURPITÚDINE s. f. faptă nerușinată, josnică; mârșăvie. (< fr. turpitude, lat. turpitudo) (Sursa: MDN )
TURPITÚDINE s. v. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie. (Sursa: Sinonime )
turpitúdine s. f., g.-d. art. turpitúdinii; pl. turpitúdini (Sursa: Ortografic )
| turpitudine substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | turpitudine | turpitudinea |
| plural | turpitudini | turpitudinile |
| genitiv-dativ | singular | turpitudini | turpitudinii |
| plural | turpitudini | turpitudinilor |
| vocativ | singular | turpitudine, turpitudineo |
| plural | turpitudinilor |
