Dex.Ro Mobile
TURNÉU, turnee, s. n. Deplasare pe care o face un artist sau un ansamblu artistic în mai multe localități (sau țări), spre a da o serie de reprezentanții; deplasare pe care o face un sportiv sau o echipă sportivă în diverse localități (sau țări), pentru a susține o serie de meciuri, de întâlniri. ♦ Călătorie oficială pe care o face o personalitate (politică) în diverse localități (sau țări), după un program dinainte stabilit. – Din fr. tournée. (Sursa: DEX '98 )

TURNÉU s.n. 1. Deplasare a unui artist, a unei trupe teatrale, muzicale sau a unei echipe sportive, în diferite localități, în vederea reprezentării de spectacole sau a unor întâlniri sportive. 2. (Uneori ironic) Călătorie pe care o face o personalitate (politică) în diferite localități, după un program dinainte stabilit. [Pl. -ee, -euri. / < fr. tournée]. (Sursa: DN )

TURNÉU s. n. 1. deplasare pe un itinerar determinat a unui artist sau a unei trupe de teatru, a unui sportiv ori a unei echipe sportive, în vederea reprezentării de spectacole sau a unor competiții. 2. călătorie pe care o face o personalitate (politică) în diferite localități sau țări, după un program dinainte stabilit. (< fr. tournée) (Sursa: MDN )

turnéu s. n., art. turnéul; pl. turnée (Sursa: Ortografic )

TURNÉU ~e n. 1) Deplasare a unor artiști pentru reprezentații în altă localitate. 2) Deplasare a sportivilor pentru a participa la diferite competiții. 3) Călătorie oficială a unei persoane cu itinerar prestabilit. ~ de inspecție. /<fr. tournée (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
turneu (pl. -ee)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular turneu turneul
plural turnee turneele
genitiv-dativ singular turneu turneului
plural turnee turneelor
vocativ singular turneule
plural turneelor

turneu (pl. -euri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular turneu turneul
plural turneuri turneurile
genitiv-dativ singular turneu turneului
plural turneuri turneurilor
vocativ singular turneule
plural turneurilor