TURGÍD, -Ă adj. (Liv.) Care este inflamat; plin cu un lichid; umflat. ♦ Bosumflat, supărat. [Cf. fr. turgide, lat. turgidus, it. turgido]. (Sursa: DN )
TURGÍD, -Ă adj. 1. plin cu un lichid; umflat. 2. bosumflat, supărat. (< fr. turgide, lat. turgidus) (Sursa: MDN )
turgíd adj. m., pl. turgízi; f. sg. turgídă, pl. turgíde (Sursa: Ortografic )
| turgid adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | turgid | turgidul | turgidă | turgida |
| plural | turgizi | turgizii | turgide | turgidele |
| genitiv-dativ | singular | turgid | turgidului | turgide | turgidei |
| plural | turgizi | turgizilor | turgide | turgidelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
