Dex.Ro Mobile
TURÉLĂ, turele, s. f. Locaș blindat (în formă de cupolă) care se poate roti în jurul unui ax și care adăpostește tunurile la tancuri, vapoare, avioane, cazemate etc. – Din fr. tourelle. (Sursa: DEX '98 )

TURÉLĂ s.f. 1. Dispozitiv blindat orientabil pe o navă de război, pe un tanc, pe un avion etc., în care sunt așezate tunuri, mitraliere sau alt armament greu. 2. (Cinem.) Parte a camerei de luat vederi care asigură o schimbare rapidă a obiectivelor. [< fr. tourelle]. (Sursa: DN )

TURÉLĂ s. f. 1. dispozitiv blindat orientabil pe o navă de luptă, pe un tanc, avion etc., în care sunt așezate tunuri, mitraliere sau alt armament greu. 2. (cinem.) parte a camerei de luat vederi care asigură o schimbare rapidă a obiectivelor. (< fr. tourelle) (Sursa: MDN )

turélă s. f., pl. turéle (Sursa: Ortografic )

turélă s. f., g.-d. art. turélei; pl. turéle (Sursa: Ortografic )

TURÉLĂ ~e f. mil. Adăpost mic, blindat care păstrează armament și permite tragerea în diferite direcții din tancuri, nave de lupte, cazemate etc. /<fr. tourelle (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
turelă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ture turela
plural turele turelele
genitiv-dativ singular turele turelei
plural turele turelelor
vocativ singular turelă, turelo
plural turelelor