Dex.Ro Mobile
Vezi 3 expresii

TURCÉȘTE adv. Ca turcii, în felul turcilor; în limba turcă. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) turcește = a sta jos cu picioarele încrucișate sub corp, ca orientalii. A vorbi (sau a grăi, a bolborosi) turcește = a vorbi o limbă neînțeleasă; a rosti cuvintele neclar, încât nu este înțeles. – Turc + suf. -ește. (Sursa: DEX '98 )

TURCÍ, turcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) asimila cu populația turcă (și cu religia mahomedană). ♦ Refl. (Fam.) A se îmbăta. – Din turc. (Sursa: DEX '98 )

A SE TURCÍ mă ~ésc intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile turcilor; a deveni asemănător cu turcii. /Din turc (Sursa: NODEX )

A TURCÍ, turcésc tranz. A face să se turcească. /Din turc (Sursa: NODEX )

TURCÉȘTE adv. 1) În felul turcilor; cum obișnuiesc turcii; ca turcii. ◊ A ședea (sau a sta) ~ a ședea cu picioarele încrucișate sub corp. 2) În limba turcă. A vorbi ~. ◊ A vorbi (sau a bolborosi) ~ a vorbi neclar; a spune ceva de neînțeles. /turc + suf. ~ește (Sursa: NODEX )

TURCI s. v. păpădie. (Sursa: Sinonime )

TURCÍ vb. (înv. și pop.) a se păgâni. (Sursa: Sinonime )

TURCÍ vb. v. ameți, chercheli, îmbăta, tur-menta. (Sursa: Sinonime )

turcéște adv. (Sursa: Ortografic )

turcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. turcésc, imperf. 3 sg. turceá; conj. prez. 3 sg. și pl. turceáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
turcește   invariabil

turci   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) turci turcire turcit turcind singular plural
turcește turciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) turcesc (să) turcesc turceam turcii turcisem
a II-a (tu) turcești (să) turcești turceai turciși turciseși
a III-a (el, ea) turcește (să) turcească turcea turci turcise
plural I (noi) turcim (să) turcim turceam turcirăm turciserăm, turcisem*
a II-a (voi) turciți (să) turciți turceați turcirăți turciserăți, turciseți*
a III-a (ei, ele) turcesc (să) turcească turceau turci turciseră
* Formă nerecomandată