TURBIÓN, turbioane, s. n. (Rar) Vârtej (de apă sau de aer). [Pr.: -bi-on] – Din fr. tourbillon. (Sursa: DEX '98 )
TURBIÓN s.n. (Franțuzism) Vârtej (de apă sau de aer). [Pron. -bi-on, pl. -onuri, -oane. / < fr. tourbillon]. (Sursa: DN )
TURBIÓN s. n. vârtej (de apă sau de aer). (< fr. tourbillon) (Sursa: MDN )
TURBIÓN s. v. vârtej. (Sursa: Sinonime )
turbión s. n. (sil. -bi-on), pl. turbioáne (Sursa: Ortografic )
| turbion (pl. -oane) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | turbion | turbionul |
| plural | turbioane | turbioanele |
| genitiv-dativ | singular | turbion | turbionului |
| plural | turbioane | turbioanelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
| turbion (pl. -uri) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | turbion | turbionul |
| plural | turbionuri | turbionurile |
| genitiv-dativ | singular | turbion | turbionului |
| plural | turbionuri | turbionurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
