Dex.Ro Mobile
TURBÁN, turbane, s. n. Acoperământ pentru cap format dintr-o bandă lungă de stofă, de mătase sau de pânză, de obicei albă, pe care o poartă bărbații din unele țări orientale înfășurată de mai multe ori în jurul capului. ♦ Acoperământ pentru cap format dintr-o bandă din diverse materiale textile, pe care femeile și-o înfășoară în jurul capului, în loc de pălărie. [Pl. și: turbanuri] – Din fr. turban, germ. Turban. (Sursa: DEX '98 )

TURBÁN s.n. Învelitoare de stofă, de mătase sau de pânză cu care își înfășoară capul bărbații la unele popoare orientale. ♦ Șal înfășurat de femei în jurul capului. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. turban, cf. pers. dulbänd]. (Sursa: DN )

TURBÁN s. n. învelitoare de stofă, mătase sau pânză cu care își acoperă capul bărbații la unele popoare orientale. ◊ șal înfășurat de femei în jurul capului. (< fr. turban) (Sursa: MDN )

TURBÁN s. (înv.) cealma, saric, turluban. (Purta ~ pe cap.) (Sursa: Sinonime )

turbán s. n., pl. turbáne (Sursa: Ortografic )

TURBÁN ~e n. 1) (în unele țări orientale) Acoperământ pentru cap, purtat de bărbați, constând dintr-o bandă lungă de pânză (albă) care se înfășoară în jurul capului. 2) Acoperământ pentru cap purtat de femei în loc de pălărie. /<turc. turban (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
turban (pl. -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular turban turbanul
plural turbane turbanele
genitiv-dativ singular turban turbanului
plural turbane turbanelor
vocativ singular
plural

turban (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular turban turbanul
plural turbanuri turbanurile
genitiv-dativ singular turban turbanului
plural turbanuri turbanurilor
vocativ singular
plural