Dex tuns, tuns, definiţie tuns, dex.ro Mobile

A (i) se duce (sau a-i merge) cuiva vestea (sau buhul) ca de popă tuns = a stârni vâlvă cu o faptă neobișnuită; a se face mare zarvă în jurul cuiva sau a ceva

TUNS1 s. n. Faptul de a (se) tunde; tunsoare. – V. tunde. (Sursa: DEX '98 )

TUNS2, -Ă, tunși, -se, adj. (Despre păr, barbă, mustață, lână, iarbă etc.) Tăiat, scurtat, retezat; (despre oameni sau unele animale) cu părul, barba, mustața, lâna tăiate, scurtate, retezate. ♦ (Despre arbuști și arbori) Cu crengile retezate (simetric). – V. tunde. (Sursa: DEX '98 )

TUNS s. v. tundere. (Sursa: Sinonime )

TUNS s. v. retezare, retezat. (Sursa: Sinonime )

TUNS adj. retezat, scurtat, tăiat. (Păr~; iarbă ~.) (Sursa: Sinonime )

tuns s. n., pl. túnsuri (Sursa: Ortografic )

TÚNDE, tund, vb. III 1. Tranz. și refl. A(-și) scurta, a(-și) reteza, a(-și) tăia părul, barba sau mustața. ♦ Tranz. A tăia lâna sau părul de pe corpul unui animal. ♦ Tranz. P. a**l. A tăia în mod egal fibrele unei țesături, iarba, frunzele, crengile copacilor etc. 2. Tranz. (În ritualul bisericii ortodoxe) A tăia părul de pe capul unui bărbat înainte de a-l călugări; p. ext. a călugări. 3. Tranz. (Fam.; în expr.) A o tunde = a fugi (pe furiș), a dispărea, a o șterge. – Lat. tondere. (Sursa: DEX '98 )

A TÚNDE tund tranz. 1) (păr, barbă, mustăți, iarbă, lăstari etc.) A reteza scurt. 2) (păr, barbă, lână) A înlătura complet (până la piele). 3) (ființe) A lipsi (total sau parțial) de păr sau de lână. 4) (arbori, arbuști) A lipsi de vârfuri. /<lat. tondere (Sursa: NODEX )

TUNS ~să (~și, ~se) (despre păr, barbă, musteață) Care este retezat, scurtat. /v. a tunde (Sursa: NODEX )

TÚNDE vb. (reg.) a (se) reteza. (A se ~ la frizer.) (Sursa: Sinonime )

TÚNDE vb. v. călugări, reteza. (Sursa: Sinonime )

túnde (-d, -ns), vb. – 1. A tăia părul. – 2. A tăia lîna unor animale. – 3. A curăța copacii, a lăstări, a emonda. – 4. A fugi, a scăpa. – Mr. tundu, tumșu, tuntu, tundire, megl. tund, tunș, tuns, tundiri. Lat. tondĕre în locul clasicului tondēre (Densusianu, Hlr., 147; Pușcariu 1773; REW 8779), cf. v it. tondere (calabr. túndiri), prov., fr., cat. tondre, sp. túndir. Sensul 4 nu a fost explicat, dar cf. rade, șterge. – Der. tuns, s. n. (tăierea părului); tunsoare, s. f. (tuns; curățarea pomilor; Trans., recoltare de fructe); tunsură, s. f. (tunsoare; lînă tunsă). (Sursa: DER )

túnde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tund, 1 pl. túndem, perf. s. 1 sg. tunséi, 1 pl. túnserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. túndă; ger. tunzând; part. tuns (Sursa: Ortografic )