TULÚMBĂ,tulumbe, s. f. (Înv. și pop.) Furtun; pompă (de incendiu) care funcționează cu un furtun. – Din tc. tulumba. (Sursa: DEX '98 )
TULÚMBĂ s. v. furtun, pompă. (Sursa: Sinonime )
tulúmbă, tulúmbe, s.f. (înv.) 1. furtun; pompă de incendiu. 2. ceată, grămadă, pâlc. (Sursa: DAR )
tulúmbă (-be), s. f. – Pompă de incendiu. – Mr. tulumbă, megl. tolombă. Tc. tulumba, din it. tromba (Roesler 604; Șeineanu, II, 367; Lokotsch 2104; Ronzevalle 119), cf. ngr. τουλῦμπα, bg. tulumba. – Der. tulumbagiu, s. m. (pompier), din tc. tulumbaci; tulumbiță, s. f. (clistir). (Sursa: DER )
tulúmbă s. f., g.-d. art. tulúmbei; pl. tulúmbe (Sursa: Ortografic )
TULÚMBĂ ~ef. pop. înv. 1) Tub elastic pentru transportul fluidelor; furtun. 2) Pompă de incendiu înzestrată cu un astfel de tub. /<turc. tulumba (Sursa: NODEX )