Dex.Ro Mobile
TULPÁN, tulpane, s. n. 1. Pânză (de bumbac, de lână, de mătase) cu țesătura foarte subțire și străvezie; muselină. 2. Basma în trei colțuri, cu care femeile (de la țară) își acoperă capul. – Din ngr. tulpáni. (Sursa: DEX '98 )

TULPÁN2, tulpane, s. n. 1. Pânză (de bumbac, de lână, de mătase) cu țesătura foarte subțire și străvezie. ♦ Basma în trei colțuri cu care femeile își acoperă capul. 2. (Rar) Turban. – Ngr. tulpani (< tc.). (Sursa: DLRM )

TULPÁN1 s. m. v. tulipan. (Sursa: DLRM )

TULPÁN s. v. basma. (Sursa: Sinonime )

TULPÁN s. v. muselină. (Sursa: Sinonime )

tulpán (-ne), s. n. – 1. Muselină, pînză subțire. – 2. Basma. – Var. trupan, trupai. Mr. dulben. Tc. (per.) tülbent, dülbent (Șeineanu, II, 866; Ronzevalle 68), cf. ngr. τουλπάνι, alb. düljben, bg. djulben, sb. dulbent. Este dubletul lui tulbent, s. n. (Trans., voal de mireasă), din sb. tulbenta; și al lui tulipan, s. m. (lalea), din același cuvînt tc., prin intermediul it. tulipano, germ. Tulipan(e), cf. sb., cr., ceh., pol., rut. tulipan, mag. tulipán (Gáldi, Dict., 165); al lui tulipă, s. f. (lalea; abajur de sticlă pentru becuri electrice), din fr. tulipe; și al lui turban, s. n., din fr. turban. Numele de turban se explică prin materialul său, cel de tulipan prin forma sa. (Sursa: DER )

tulpán s. n., pl. tulpáne (Sursa: Ortografic )

TULPÁN ~e n. 1) Țesătură fină și transparentă; muselină. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. 3) Basma în trei colțuri. /<ngr. tulpáni (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
tulpan (s.n.)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tulpan tulpanul
plural tulpane tulpanele
genitiv-dativ singular tulpan tulpanului
plural tulpane tulpanelor
vocativ singular
plural

tulpan (s.m.)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tulpan tulpanul
plural tulpani tulpanii
genitiv-dativ singular tulpan tulpanului
plural tulpani tulpanilor
vocativ singular
plural