TÚLNIC, tulnice, s. n. Vechi instrument muzical de suflat popular, asemănător cu buciumul; p. gener. bucium. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

TÚLNIC1, tulnice, s. n. Instrument de suflat asemănător cu buciumul. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

TÚLNIC2, -Ă, tulnici, -ce, adj. Cu capul tulburat; zăpăcit, năuc. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

túlnic, túlnică, túlnici, túlnice, adj. (reg.) zăpăcit, aiurit. (Sursa: DAR ) Copy to clipboard

túlnic s. n., pl. túlnice (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

TÚLNIC ~ce n. înv. Instrument muzical popular de suflat, asemănător cu buciumul, confecționat din coajă de tei sau de salcie și folosit pentru semnale, chemări etc. /Orig. nec. (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard