TRĂSCẮU s. n. (Reg.) Rachiu tare. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
TRĂSCĂU s. v. basamac, holercă. (Sursa: Sinonime )
trăscắu (-uri), s. m. – Rachiu bogat în alcool. Origine incertă. Pare a proveni din rădăcina expresivă trosc, caz în care ar însemna „băutură care produce trosnituri”. (Sursa: DER )
