TRẤNTOR, trântori, s. m. 1. Masculul albinei. 2. Epitet dat unui bărbat care nu vrea să lucreze și trăiește din munca altora. – Cf. sl. trontŭ. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

TRÂNTOR adj., s. 1. adj., s. v. leneș. 2. s. (ENTOM.) (prin Mold.) lăutar. (Albină lucrătoare și ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Trântor ≠ muncitor, truditor (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

trântor s. m., pl. trântori (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

TRÂNTOR ~i m. 1) Bărbătușul albinei. 2) fig. Bărbat care nu vrea să muncească și trăiește pe socoteala altora. /<sl. trontu (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

TRÂNTOR-DE-CÁI s. v. musca-calului. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

trîntór (-ri), s. m. – 1. Masculul albinei. – 2. Parazit, leneș. Sl. trątŭ „bondar” (Cihac, II, 422; Byhan 340; Tiktin), cf. sb. trut, pol. trąd „trîntor”. – Der. trîntori, vb. (a distruge trîntorii dintr-un stup). (Sursa: DER ) Copy to clipboard