Dex.Ro Mobile
TRÚCĂ s. f. (Cin.) Utilaj complex folosit pentru filmări combinate. – Din fr. truc. Cf. engl. trick. (Sursa: DEX '98 )

TRÚCĂ s.f. (Cinem.) Utilaj complex cuprinzând, în funcție de destinație, un aparat de filmare, unul sau mai multe aparate de proiecție, surse de lumină sau obiective auxiliare etc. [Cf. fr. truc, engl. truck]. (Sursa: DN )

TRÚCĂ s. f. (cinem.) utilaj complex pentru filmări combinate: un aparat de filmare, unul sau mai multe aparate de proiecție, surse de lumină sau obiective auxiliare etc. (< fr. truc, engl. truck) (Sursa: MDN )

trúcă s. f. (Sursa: Ortografic )

TRUCÁ, truchez, vb. I. Tranz. A folosi trucuri1 sau trucaje. – Din fr. truquer. (Sursa: DEX '98 )

A TRUCÁ ~chéz tranz. 1) A înșela prin trucuri. 2) (în teatru și în cinematografe) A modifica la înfățișare (pentru a căpăta efectele dorite). /<fr. truquer (Sursa: NODEX )

TRUCÁ vb. I. 1. tr. A interveni asupra a ceva modificându-i sau alterându-i aspectul, caracterele particulare, funcționarea etc., mai ales pentru a-i înșela pe alții. 2. tr. A modifica temporar aspectul, înfățișarea pentru a crea o anumită aparență în teatru, cinema etc. 3. intr. A folosi trucuri (1); a contraface. [< fr. truquer]. (Sursa: DN )

TRUCÁ vb. I. tr. 1. a modifica prin fraudă; a contraface, a falsifica. 2. a modifica temporar aspectul pentru a crea o anumită aparență în teatru, cinema etc. II. intr. a se folosi de trucuri1 (1), de expediente. (< fr. truquer) (Sursa: MDN )

trucá vb., ind. prez. 1 sg. truchéz, 3 sg. și pl. trucheáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
truca   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) truca trucare trucat trucând singular plural
truchea trucați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) truchez (să) truchez trucam trucai trucasem
a II-a (tu) truchezi (să) truchezi trucai trucași trucaseși
a III-a (el, ea) truchea (să) trucheze truca trucă trucase
plural I (noi) trucăm (să) trucăm trucam trucarăm trucaserăm, trucasem*
a II-a (voi) trucați (să) trucați trucați trucarăți trucaserăți, trucaseți*
a III-a (ei, ele) truchea (să) trucheze trucau truca trucaseră
* Formă nerecomandată

trucă (g.-d. art. -cii)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tru truca
plural
genitiv-dativ singular truci trucii
plural
vocativ singular trucă, truco
plural

trucă (g.-d. art. -căi)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tru truca
plural
genitiv-dativ singular trucăi
plural
vocativ singular trucă, truco
plural