TROTÍL, trotiluri, s. n. (Chim.) Trinitrotoluen. – Din germ. Trotyl. (Sursa: DEX '98 )
TROTÍL s.n. Trinitrotoluen. [< germ. Trotyl]. (Sursa: DN )
TROTÍL s. n. trinitrotoluen. (< germ. Trotyl) (Sursa: MDN )
TROTÍL s. (CHIM.) trinitrotoluen. (Sursa: Sinonime )
trotíl s. n., pl. trotíluri (Sursa: Ortografic )
TROTÍL ~uri n. Substanță solidă cristalizată, incoloră sau galbenă-deschisă, obținută din toluen, folosită ca exploziv puternic; trinitrotoluen. /<germ. Trotyl (Sursa: NODEX )
| trotil substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | trotil | trotilul |
| plural | trotiluri | trotilurile |
| genitiv-dativ | singular | trotil | trotilului |
| plural | trotiluri | trotilurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
