TRÓSCOT s. m. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, întinsă pe pământ, cu numeroase frunze mici, cu flori hermafrodite verzi, pe margine roșii sau albe (Polygonum aviculare). – Din sl. troskotŭ. (Sursa: DEX '98 )
TRÓSCOTn. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, târâtoare, cu frunze mici, alterne, netede la margini, folosită în scopuri medicinale. /<sl. troskotu (Sursa: NODEX )
TRÓSCOT s. (BOT.)1.(Polygonum aviculare) costrei, (reg.) porcin, sporiș, târsoacă, troscoțel, troscovă. 2.troscot de apă (Polygonum amfibium) = (reg.) sălcuță. (Sursa: Sinonime )
TRÓSCOT s. v. pocnet, pocnitură, răculeț, trosnet, trosnitură. (Sursa: Sinonime )
tróscot s. m. – Brebenel, iarbă-roșie (Polygonum aviculare). – Var. troscovă, troscoțel. Megl. troscăt. Sl. troskotŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 419; Conev 46), cf. bg., sb., cr. troskot; aparține aceleiași rădăcini expresive ca trosc. (Sursa: DER )
tróscot (plantă) s. m. (Sursa: Ortografic )
tróscot (trosnet) s. n., pl. tróscote (Sursa: Ortografic )
TROSCOT-DE-CÂMP s. v. scârțâitoare, troscoțel. (Sursa: Sinonime )
