TRÓPOT, tropote, s. n. Zgomot de copite sau de picioare (încălțate) care izbesc pământul; tropotit. – Din bg., scr. tropot. (Sursa: DEX '98 )
TRÓPOT s. v. tropăit. (Sursa: Sinonime )
trópot s. n., pl. trópote (Sursa: Ortografic )
TRÓPOT ~e n. Zgomot produs de un om sau de un animal, când tropăie. /<bulg., sb. tropot (Sursa: NODEX )
| tropot substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | tropot | tropotul |
| plural | tropote | tropotele |
| genitiv-dativ | singular | tropot | tropotului |
| plural | tropote | tropotelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
