TRONCÓNIC, -Ă, tronconici, -ce, adj. (Rar) Care are forma unui trunchi de con. – Din fr. tronconique. (Sursa: DEX '98 )
TRONCÓNIC, -Ă adj. În formă de trunchi de con. [Cf. fr. tronconique]. (Sursa: DN )
TRONCÓNIC, -Ă adj. în formă de trunchi de con. (< fr. tronconique) (Sursa: MDN )
troncónic adj. m., pl. troncónici; f. sg. troncónică, pl. troncónice (Sursa: Ortografic )
TRONCÓNIC ~că (~ci, ~ce) Care are forma unui troncon; cu formă de troncon. /<fr. tronconique (Sursa: NODEX )
| tronconic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | tronconic | tronconicul | tronconică | tronconica |
| plural | tronconici | tronconicii | tronconice | tronconicele |
| genitiv-dativ | singular | tronconic | tronconicului | tronconice | tronconicei |
| plural | tronconici | tronconicilor | tronconice | tronconicelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
