Dex tron, tron, definiţie tron, dex.ro Mobile

A ridica din scaun = a lua unui domnitor domnia; a detrona
A ridica în scaun = a face domn, a înălța pe tronul țării
A se urca (sau a se sui) pe tron = a ocupa domnia, a fi încoronat ca monarh
A-i cădea cuiva (cu) tronc (la inimă) = a-i deveni cuiva drag dintr-o dată; a îndrăgi (pe neașteptate)

TRON2, tronuri, s. n. 1. (Pop.) Ladă în care țăranii își păstrează diverse obiecte, mai ales de îmbrăcăminte. 2. (Reg.) Sicriu. – Din germ. dial. Truh(e)n. (Sursa: DEX '98 )

TRON1, tronuri, s. n. Scaun, jeț (sculptat și împodobit) pe care stau monarhii la ceremonii; p. ext. simbol al domniei. ◊ Expr. A se urca (sau a se sui) pe tron = a ocupa domnia, a fi încoronat ca monarh. ♦ Fig. Puterea suverană a monarhilor; domnie. ♦ Scaun, jeț special pe care stau prelații (sau suveranii) în timpul unor ceremonii religioase. – Din fr. trône. (Sursa: DEX '98 )

-TRON Element secund de compunere savantă care introduce în termeni sensul de „tub cu vid, accelerator de particule atomice”. [< engl. -tron]. (Sursa: DN )

TRON s.n. Scaun, jeț special împodobit pe care stau monarhii la ceremonii; scaunul domniei; (p. ext.) simbol al puterii regale, al domniei. ♦ (Fig.) Puterea suverană a monarhilor; domnie. [Cf. lat. thronus, gr. thronos, fr. trône]. (Sursa: DN )

TRON1 s. n. 1. scaun, jeț special împodobit pe care stau monarhii la ceremonii. ◊ (fig.) simbol al puterii regale, al domniei. 2. (fig.) puterea suverană a monarhilor; domnie. 3. (astrol.) semn diurn atribuit unei plante. (< fr. trône, lat. thronus, germ. Throns) (Sursa: MDN )

-TRON2 elem. „tub cu vid, accelerator de particule elementare”. (< engl. -tron, cf. gr. /elek/tron, chihlimbar) (Sursa: MDN )

TRON s. (înv.) scaun, taht. (Domnitorul avea un ~ aurit.) (Sursa: Sinonime )

TRON s. v. coșciug, cufăr, domnie, ladă, sicriu. (Sursa: Sinonime )

tron (-nuri), s. n. – Scaun, jilț domnesc. Fr. trône. – Der. întrona, vb. (a pune pe tron, a înscăuna); detrona, vb., din fr. détrôner. (Sursa: DER )

tron (-nuri), s. n. – Cufăr, ladă. Germ. Truhe, dialectal Truh(e)n (Tiktin; cf. Cihac, II, 243). – Der. troneci, s. n. (tronișor; sertar). (Sursa: DER )

tron (jeț, ladă) s. n., pl. trónuri (Sursa: Ortografic )

TRON ~uri n. 1) Jilț bogat ornamentat, așezat pe un loc mai ridicat, pe care stau monarhii în timpul ceremoniilor. 2) Simbol al puterii unui suveran. 3) Jilț pe care stau prelații la unele ceremonii religioase. ~ episcopal. /<lat. thronus, fr. trône (Sursa: NODEX )

TRÓNUL s. art. v. casiopeea. (Sursa: Sinonime )

tron substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	tron	tronul
nominativ-acuzativ	plural	tronuri	tronurile
genitiv-dativ	singular	tron	tronului
genitiv-dativ	plural	tronuri	tronurilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—