Dex.Ro Mobile
TROMPÉTĂ, trompete, s. f. Instrument muzical de suflat, alcătuit dintr-un tub de alamă îndoit de două ori și terminat la un capăt cu o deschizătură în formă de pâlnie; goarnă. – Din fr. trompette. (Sursa: DEX '98 )

TROMPÉTĂ s.f. Instrument muzical de suflat format dintr-un tub de alamă îndoit de două ori și terminat cu un pavilion larg; trâmbiță, goarnă. [< fr. trompette, engl. trompet]. (Sursa: DN )

TROMPÉTĂ s. f. instrument muzical de suflat, dintr-un tub conic de alamă, îndoit de două ori și terminat cu un pavilion larg, care emite sunete clare și pătrunzătoare; trâmbiță, goarnă. (< fr. trompette) (Sursa: MDN )

TROMPÉTĂ s. v. goarnă. (Sursa: Sinonime )

trompétă s. f., pl. trompéte (Sursa: Ortografic )

TROMPÉT, -Ă, trompeți, -te, s. m. și f. Trompetist(ă). – Din fr. trompette. (Sursa: DEX '98 )

TROMPÉTĂ ~e f. Instrument muzical de suflat, constând dintr-un tub de alamă, îndoit de două ori, cu clape, având un capăt larg în formă de pâlnie, care emite sunete clare și pătrunzătoare; goarnă; trâmbiță. /<fr. trompette, germ. Trompeta (Sursa: NODEX )

TROMPÉT s.m. Persoană care cântă din trompetă; trompetist, trâmbițaș, gornist. [< fr. trompette]. (Sursa: DN )

TROMPÉT s. m. cel care cântă din trompetă; trompetist, gornist. (< fr. trompette) (Sursa: MDN )

TROMPÉT s. v. gornist. (Sursa: Sinonime )

trompét s. m., pl. trompéți (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
trompet   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular trompet trompetul trompe trompeta
plural trompeți trompeții trompete trompetele
genitiv-dativ singular trompet trompetului trompete trompetei
plural trompeți trompeților trompete trompetelor
vocativ singular
plural

trompetă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular trompe trompeta
plural trompete trompetele
genitiv-dativ singular trompete trompetei
plural trompete trompetelor
vocativ singular trompetă, trompeto
plural trompetelor