TROHLÉE s.f. (Anat.) Articulație în care un os se învârtește în jurul altuia. [< fr. trochlée, cf. lat. trochlea – scripete]. (Sursa: DN )
TROHLÉE s. f. articulație în care un os se învârtește în jurul altuia. (< fr. trochlée, lat. trochlea) (Sursa: MDN )
| trohlee substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | trohlee | trohleea |
| plural | trohlee | trohleele |
| genitiv-dativ | singular | trohlee | trohleei |
| plural | trohlee | trohleelor |
| vocativ | singular | trohlee, trohleeo |
| plural | trohleelor |
