Dex.Ro Mobile
TROGLODÍT, -Ă, troglodiți, -te, s. m. și f. 1. Om care trăiește în caverne. ◊ (Adjectival) Populație troglodită. 2. Fig. Om cu un nivel de trai extrem de scăzut, care duce o viață primitivă. ♦ Epitet dat unui om grosolan, necivilizat, retrograd. – Din fr. troglodyte. (Sursa: DEX '98 )

TROGLODÍT, -Ă s.m. și f. 1. Om preistoric din epoca cuaternară care locuia în caverne. ♦ adj. Populație troglodită. 2. (Fig.) Om cu un nivel de viață foarte scăzut. ♦ (Fig.) Om grosolan, necivilizat. [< fr. troglodyte, cf. gr. troglodytes]. (Sursa: DN )

TROGLODÍT1 s. m. pasăre mică, insectivoră, care își face cuibul în găurile zidurilor sau ale arborilor, în tufișuri. (< fr. troglodyte) (Sursa: MDN )

TROGLODÍT2, -Ă I. s. m. f. 1. om preistoric din cuaternar care locuia în caverne. 2. (fig.) om cu un nivel de viață foarte scăzut, primitiv. ◊ om necivilizat. II. adj. (despre animale, plante) care trăiește în caverne sau peșteri. (< fr. troglodyte) (Sursa: MDN )

troglodít s. m. (sil. -glo-), pl. troglodíți (Sursa: Ortografic )

TROGLODÍT ~ți m. 1) Om preistoric care locuia în peșteri. 2) fig. Persoană cu un nivel de viață foarte scăzut. 3) fig. fam. Persoană grosolană, necivilizată, cu idei perimate. [Sil. tro-glo-] /<fr. troglodyte (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
troglodit   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular troglodit trogloditul troglodi troglodita
plural troglodiți troglodiții troglodite trogloditele
genitiv-dativ singular troglodit trogloditului troglodite trogloditei
plural troglodiți troglodiților troglodite trogloditelor
vocativ singular
plural