Dex troc, troc, definiţie troc, dex.ro Mobile

TROC2 s. n. v. troacă. (Sursa: DEX '98 )

TROC1, trocuri, s. n. Schimb în natură, constituind forma cea mai simplă a comerțului. – Din fr. troc. (Sursa: DEX '98 )

TROC s.n. (Ec.) Schimb în natură (obișnuit în comuna primitivă), constituind forma cea mai simplă a comerțului. [< fr. troc]. (Sursa: DN )

TROC s. n. schimb de produse în natură, fără intervenția banilor. (< fr. troc) (Sursa: MDN )

TROC s. (EC.) schimb în natură, (reg.) trampă. (Sursa: Sinonime )

TROC s. taftur. (Cu ~ul se strânge șaua pe cal.) (Sursa: Sinonime )

troc (ec. pol.) s. n., pl. trócuri (Sursa: Ortografic )

TROC ~uri n. Formă simplă de comerț, constând din schimbul în natură, caracteristică economiei primitive. /<fr. troc (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări

troc (pl. -oace) substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	troc	trocul
nominativ-acuzativ	plural	troace	troacele
genitiv-dativ	singular	troc	trocului
genitiv-dativ	plural	troace	troacelor
vocativ	singular	trocule
vocativ	plural	troacelor

troc (pl. -uri) substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	troc	trocul
nominativ-acuzativ	plural	trocuri	trocurile
genitiv-dativ	singular	troc	trocului
genitiv-dativ	plural	trocuri	trocurilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—