TRIVIALIZÁRE,trivializări, s. f. Faptul de a trivializa. [Pr.: – vi-a-]. – V. trivializa. (Sursa: DEX '98 )
TRIVIALIZÁREs.f. Faptul de a trivializa. [< trivializa]. (Sursa: DN )
trivializáre s. f. (sil. -vi-a-), g.-d. art. trivializării; pl. trivializări (Sursa: Ortografic )
TRIVIALIZÁ,trivializez, vb. I. Tranz. (Rar) A face ca un fapt, o idee etc. să devină sau să pară triviale; a vulgariza, a degrada. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. trivialiser. (Sursa: DEX '98 )
A SE TRIVIALIZÁ mă ~ézintranz. A deveni trivial; a căpăta caracter trivial; a se vulgariza; a se banaliza. /<fr. trivial (Sursa: NODEX )
A TRIVIALIZÁ ~éztranz. 1) A face să se trivializeze; a vulgariza; a banaliza. 2) A interpreta în mod simplist, vulgar; a vulgariza; a banaliza. /<fr. trivialiseriser (Sursa: NODEX )
TRIVIALIZÁvb. I. tr. A face trivial; (spec.) a vulgariza, a bagateliza, a degrada, a scădea valoarea. [Pron. -vi-a-. / < fr. trivialiser]. (Sursa: DN )
TRIVIALIZÁvb. tr. a face trivial; a vulgariza, a degrada. (< fr. trivialiser) (Sursa: MDN )
trivializá vb. (sil. -vi-a-), ind. prez. 1 sg. trivializéz, 3 sg. și pl. trivializeáză (Sursa: Ortografic )
