TRIUMVIRÁT, triumvirate, s. n. (În Roma antică) Formă de conducere politică reprezentând alianța a trei conducători politici și militari; persoanele care dețineau această conducere. [Pr.: tri-um-] – Din lat. triumviratus, fr. triumvirat. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

TRIUMVIRÁT s.n. Funcția și durata funcției de triumvir în Roma antică. [Pron. tri-um-. / < lat. triumviratus, cf. fr. triumvirat]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

TRIUMVÍRAT s. n. 1. formă de conducere în Roma antică, între anii 60 și 43 a. Chr., reprezentând alianța a trei conducători politici și militari. 2. (p. ext.) asociație de trei persoane care exercită o putere, o influență. (< lat. triumviratus, fr. triumvirat) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

triumvirát s. n. (sil. tri-um-), pl. triumviráte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

TRIUMVIRÁT ~e n. (în Roma antică) Formă de guvernământ în care puterea supremă era deținută de trei conducători politici și militari. ◊ Primul ~ alianță dintre Cezar, Pompei și Crassus. /<lat. triumviratus, fr. triumvirat (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard