TRIUMFÁRE s. f. (Rar) Faptul de a triumfa; biruință strălucită. [Pr.: tri-um-] – V. triumfa. (Sursa: DEX '98 )
TRIUMFÁREs.f. (Rar) Faptul de a triumfa; izbândă strălucită. [< triumfa]. (Sursa: DN )
triumfáre s. f. (sil. tri-um-), g.-d. art. triumfării (Sursa: Ortografic )
TRIUMFÁ,triúmf, vb. I. Intranz. 1. A repurta o victorie strălucită, a birui în luptă. 2. Fig. A reuși, a avea un mare succes; a se impune. 3. A se mândri, a jubila în urma unei victorii, a unui succes. [Pr.: tri-um-. – Prez. ind. și: triumfez] – Din lat. triumphare, fr. triompher. (Sursa: DEX '98 )
A TRIUMFÁ triúmfintranz. 1) A repurta un triumf; a birui cu succes. 2) A încerca o mare satisfacție în urma unui triumf; a se bucura nespus; a jubila. 3) fig. A intra în drepturi; a fi recunoscut. Adevărul a triumfat. [Sil. tri-um-] /<lat. triumphare, fr. triompher (Sursa: NODEX )
TRIUMFÁvb. I. intr.1. A birui, a învinge. 2. (Fig.) A reuși, a ieși învingător. 3. A se mândri cu o izbândă, a jubila. [Pron. tri-um-, p.i. triúmf, 3,6 -fă. / < lat. triumphare, cf. fr. triompher]. (Sursa: DN )
TRIUMFÁvb. intr. 1. a birui, a învinge. 2. (fig.) a reuși, a ieși învingător. 3. a se mândri cu o izbândă, a jubila. (< lat. triumphare, fr. triompher) (Sursa: MDN )
TRIUMFÁ vb. (livr.) a jubila. (Eu mă necăjeam, iar ea ~.) (Sursa: Sinonime )
arc de triúmf s. n. + prep. + s. n. (sil. tri-umf) (Sursa: Ortografic )
triumfá vb. (sil. tri-um-), ind. prez. 1 sg. triúmf, 3 sg. și pl. triúmfă (Sursa: Ortografic )
